Ascult ISIS de câţiva ani buni şi noul lor album, Wavering Radiant (2009, Ipecac Recordings / Conspiracy Records), nu face decât să îmi confirme faptul că există trupe care evoluează în mod constant şi natural de la un album la altul. Prin Celestial (2000, Escape Artist Records) şi Oceanic (2002, Ipecac Recordings), ISIS au pus bazele unui stil oarecum propriu; sunt totuşi 2 albume destul de sinuoase şi ai nevoie de puţină răbdare să le asculţi. Pasul următor a fost făcut de Panopticon (2004, Ipecac Recordings), un album greu de tot, un album care marchează prima, dar nu şi ultima colaborare cu unul din membrii trupei TOOL, şi anume basistul Justin Chancellor, pe piesa Altered Course. In The Absence Of Truth (2006, Ipecac Recordings), deşi poate un pic mai „moale” decât precedentul, a fost un experiment reuşit.
In 2009, ISIS au reuşit să se reinventeze. Nu zic asta pentru că albumele anterioare ar fi plictisitoare sau repetitive. Pur şi simplu avem de-a face cu un nou mod de abordare a pieselor. 7 piese (mă rog, de fapt sunt 8, daca e să punem la socoteală şi bonus track-ul ”Way Through Woven Branches”, apărut pe ediţia japoneză ) care te trec prin diverse stări. “Hall Of The Dead” începe cu un riff absolut demenţial, courtesy of Adam Jones/TOOL, prezent pe 2 piese de pe acest album. Ce m-a surprins (în mod plăcut) a fost prezenţa în abundenţă a părţilor de keyboards, fapt oarecum neglijat (sau poate mai putin evidenţiat) pe albumele precedente. Vocea lui Aaron Turner e parcă mai puternică decât oricând, indiferent că e vorba de growls sau de clean vocals. “Ghost Key” are pasaje care îmi aduc aminte de THE CURE; e una din cele mai melodioase piese de pe album, foarte catchy şi cu multe texturi. “Hand Of The Host” e epopeea albumului, prin cele aproape 11 minute ale ei; un lux pe care şi l-au permis cei 5 oameni din ISIS şi deja un trademark pentru ei (cel puţin pe acest album nu există piese mai scurte de 7 minute, bineînteles nepunând la socoteală piesa care dă titlul albumului, un fel de intermezzo/interludiu). Ascultarea albumelor de asemenea factură presupune din start eliminarea gândirii de genul “ok, piesa trebuie să aibă stofa, refren, strofă, refren, solo, refren şi gata“. Trebuie să fii dispus să accepţi provocarea unei piese lungă de 7, 8 sau 10 minute. Asta pentru că, cel puţin în cazul albumului de faţă, reward-ul e mare.
“Wavering Radiant“ e un album rotund, mult mai şlefuit decât tot ce au făcut ISIS până acum. Nu am de unde să ştiu dacă e „vina” producţiei sau a producătorului, însă prefer să cred ca e vorba de evoluţia lor ca muzicieni. Elementul de jam session prezent pe albumele anterioare pare să fi căpătat un nou sens, existând mult mai multă coerenţă în piese (mă refer la pasajele instrumentale, care aduc textură peste textură şi construiesc un univers sonor dens, însă plin de surprize). Încercaţi să ascultaţi “20 Minutes, 40 Years“ sau “Threshold Of Transformation“, piesa cu care se închide, magistral, acest album, şi aveţi toate şansele să vă pierdeţi în labirintul dintre note. Întrebarea care rămâne este : vreţi să mai găsiţi drumul spre ieşire?
muzikamagika 