Festivalul de Jazz de la Timişoara 2009. Anulat.

In perioada 27-29 noiembrie urma sa se desfasoare la Timisoara a patra editie a Festivalului de Jazz Timisoara. In ciuda faptului ca programul era foarte atragator, nu a gasit sustinerea financiara necesara. Cu toate ca Primaria Timisoara a sustinut acest eveniment, banii nu au fost suficienti.

In acest an nu a existat nici un sponsor interesat de acest festival.

Acest fapt se intampla chiar in anul in care cele doua festivaluri organizate de noi au fost invitate in “EUROPE JAZZ NETWORK”, cea mai importanta organizatie de gen din  lumea jazz-ului.

E trist ca Timisoara nu poate sustine un asemenea eveniment. Pana in ultima clipa am crezut ca toate promisiunile si intelegerile noastre vor fi onorate si respectate, dar se pare ca in acest an au fost alte prioritati.  Multumim colegilor din presa care au fost alaturi de noi si au semnalat programul acestui festival.
N-a fost sa fie!

Cu deosebita consideratie,
MARIUS GIURA
Presedinte
FUNDATIA CULTURALA JAZZ BANAT

Sursa: MuzicadeVest.ro

Printre alţii, urmau să cânte VASSILIS TSABROPOULOS şi ARVE HENRIKSSEN…

Ce să mai zic. Plm.

Anunțuri

Molvaer înainte de Molvaer (2)

 

E poate de aşteptat ca evoluţia unui artist, în materie de sound propriu, să fie una liniară – de la A(nonimat) la O(riginalitate). Însă lucrurile nu se întâmplă chiar atât de „logic”, dovadă şi albumele la care trompetistul norvegian a participat ca sideman înainte de a edita cd-uri în nume propriu. Există un contrast între Nonsentration (Jon Balke, 1992), So I Write sau Exile (Sidsel Endresen, 1990, respectiv 1994), şi Hastening Westward (Robyn Schulkowsky, 1995). Dar acest contrast reprezintă totodată şi o tatonare, o apropiere printr-o spirală din ce în ce mai strânsă de sunetul dorit.

Chiar dacă pe albumul lui Balke (înregistrat în 1990) Molvaer stă, relativ docil, în siajul orchestraţiei (dar cu rezultate acustice extrem de interesante), simţim că se apropie tot mai mult de onomatopeele sale caracteristice (atenţie la bucata Circling The Square). La fel stau lucrurile şi în colaborările cu Endresen şi Schulkowsky, mai ales în duetul cu percuţionista americană, unde spaţiile sunt mai largi şi unde norvegianul se aventurează în dialoguri ample cu percuţia (fie ea pre-înregistrată, fie în priză directă).

Dovada că trompetistul se simte foarte bine în compania percuţionistelor o aduce şi colaborarea cu Marylin Mazur (Small Labyrinths, 1994, album pe care se apropie exponenţial de sunetul pe care-l ştim astăzi – Visions in the Wood este un excelent exemplu). Pentru albumul din acelaşi an cu Sidsel Endresen, Molvaer trebuie să se adapteze unui alt tip de exigenţe muzicale, şi o face cu brio, fără să-şi piardă din aplomb. Litaniilor vocalistei îi contrapune o trompetă „de respiraţie”, împăcată cu şi exploatând la maximum contextul folk în care este nevoită să se desfăşoare.

Experienţa acumulată în compania tuturor acestor muzicieni se regăseşte în muzica pe care o face în nume propriu, unde întâlnim spaţiile ample ale lui Jon Balke, exuberanţa ritmică a lui Marylin Mazur, atonalismul lui Don Cherry, gustul pentru melodia meditativă cultivat de Sidsel Endresen, sau eleganţa frazei lui Arild Andersen. Toate potenţate cu justa doză de profesionalism nordic şi curajul de a face exact muzica pe care o simte.

Dragi ascultători

Începând de azi se vor posta şi recomandări neînsoţite de cronică, informaţii legate de noi apariţii, concerte, ştiri de foarte larg interes muzical ş.a.m.d., fără număr, fără număr. Just say so, don’t be shy. Iar în căsuţa din dreapta, sus (communication), vă puteţi conversa la liber. Dacă vreţi. Dacă nu, nu.