Topurile anului 2010

Am dori să le mulţumim prietenilor şi partenerilor noştri – Altar, Alternativ Quartet, Asiluum Arts, Cristina (Junetrip şi Drywood), Clitgore, Costin Chioreanu (Twilight 13 Media, Mediocracy), Marius Costache, Deadeye Dick, Dekadent Aesthetix, Marius Giura (organizatorul Festivalului de Jazz de la Gărâna), Godmode, Guerrillas, Luna Amară, Necrovile, Necrogore Promotion, Planet Hell şi Mega Mishan (Is It Wrong to be Strong, Absent Lovers şi Party to the Core), Satanochio, Sincarnate, şi White Walls – pentru muzica magică pe care ne-aţi oferit-o, concertele şi evenimentele organizate, precum şi interviurile acordate blogului nostru. Nu în ultimul rând, vă mulţumim vouă, cititorilor noştri, că aţi fost alături de noi în acest an. Fără voi, acest blog nu ar exista. Vă dorim un an nou plin de realizări!

Sfârşitul fiecărui an coincide cu elaborarea de topuri. Aşadar, deoarece Muzikamagika susţine şi promovează muzica românească, vă oferim topurile preferinţelor muzicale pe 2010 ale câtorva dintre artiştii intervievaţi de noi în acest an. Şi noi, cei din redacţie, ne-am decis asupra preferinţelor discografice. De asemenea, dragi cititori, sunteţi invitaţi să ne transmiteţi aici preferinţele voastre muzicale pe acest an. Cheers!

Damian (chitară / Altar)

1. Army Of The Pharaohs – “The Unholy Terror”

2. Deftones – “Diamond Eyes”

3. Filter – “The Trouble With Angels”

4. Korn – „Korn III – Remember Who You Are”

5. The Shadow Theory – “Behind the Black Veil”

Sergo (chitară / Guerrillas)

1. Cataract – “Killing the Eternal”

2. Deftones – “Diamond Eyes”

3. Dimmu Borgir – “Abrahadabra”

4. Bleeding Through – “Bleeding Through”

5. Terror – “Keepers Of The Faith”

Cosmin (voce şi texte / Dekadent Aesthetix)

1. John Zorn – “The Goddess: Music for the Ancient Days”

2. Deathspell Omega – “Paracletus”

3. Alcest – “Écailles de Lune”

4. Dordeduh – “Valea Omului”

5. Shining – “Blackjazz”

Emi (toate instrumentele / Dekadent Aesthetix)

1. Tame Impala – “Innerspeaker”

2. Rob Zombie “Hellbilly Deluxe II” (reissue)

3. Deftones – “Diamond Eyes”

4. Alcest – “Écailles de Lune”

5. Korn – “Korn III – Remember Who You Are”

Răzvan (tobe / Luna Amară)

1. Nachtmystium – “Addicts – Black Meddle Pt II”

2. Twilight – “Monument To Time End”

3. Watain – “Lawless Darkness”

4. Ghost – “Opus Eponymous”

5. Triptykon – “Eparistera Daimones”

Călin (chitară / Necrovile şi Clitgore)

1. Arkaik – “Reflections Within Dissonance”

2. Decrepit Birth – “Polarity”

3. Aeon – “Path of Fire”

4. Brain Drill – “Quantum Catastrophe”

5. Element – “The Energy”

Paul (voce / Godmode) a.k.a. Planet Hell

1. Vaski – “Hurricane”

2. Plan B – “Love Goes Down (Doctor P Remix)”

3. Bassnectar – “Bass Head”

4. Doctor P – “Sweet Shop”

5. Coma – “Coboară-mă în Rai (Planet Hell Dubstep Remix)”

Şerban (bas / White Walls)

1. East Of The Wall – “Ressentiment”

1. Deftones – “Diamond Eyes”

1. Dorena – “About Everything And More”

1. The Black Keys – “Brothers”

1. Alternativ Quartet – “Liniştea astupă goluri”

Eugen (voce / White Walls)

1. Godsmack – “The Oracle”

2. Soilwork – “The Panic Broadcast”

3. Korn – “Korn III – Remember Who You Are”

4. Serj Tankian – “Imperfect Harmonies”

5. Stone Sour – “Audio Secrecy”

6. Deftones – “Diamond Eyes”

Giani (chitară / Sincarnate)

1. Vulture Industries – “The Malefactor’s Bloody Register”

2. Deathspell Omega – “Paracletus”

3. Immolation – “Majesty and Decay”

4. Hate – “Erebos”

5. Melechesh – “The Epigenesis”

Tomi (chitară / DeadeyeDick)

1. Deftones – „Diamond Eyes”

2. Norma Jean – „Meriodional”

3. Haste The Day – „Attack of the Wolf King”

4. White Walls – „Mad Man Circus”

5. Ion Dissonance – „Cursed”

Topurile redacţiei:

cristi c.

1. Food – “Quiet Inlet”

2. Nik Bärtsch’s Ronin – “Llyria”

3. Laurie Anderson – “Homeland”

4. Denis Jones – “Red + Yellow =”

5. False Mirror – “Derelict World”

menţiuni: Dale Cooper Quartet şi Kayo Dot

Adriana

1. Nils Petter Molvaer – “Hamada”

2. Jan Bang – “…And Poppies From Kandahar”

3. Nik Bärtsch’s Ronin – “Llyria”

4. Youn Sun Nah – “Same Girl”

5. Sophie Hunger – “1983”

viktor bach

Laurie Anderson – „Homeland”

John Butcher & Rhodri Davies – „Carliol”

Eleh – „Location Momentuk”

Gonjasufi – „A Sufi And A Killer”

The Knife – „Tomorrow, In A Year”

m3shuggah

Kayo Dot – “Coyote”

Deftones – “Diamond Eyes”

Deathspell Omega – “Paracletus”

Urfaust – “Der freiwillige Bettler”

Immolation – “Majesty and Decay”

Menace Ruine – “Union of Irreconcilibles”

(plus toate albumele trupelor autohtone pe care le-am recenzat şi cu care am realizat interviuri… you know who you are).

alex

apariţii 2010:

Deftones – „Diamond Eyes”

Şuie Paparude – „E suflet în aparat”

Nik Bartsch’s Ronin – „Llyria”

Stephan Micus – „Bold As Light”

Food – „Quiet Inlet”

altele:

The Dead Weather – „Horehound”

Fever Ray – „Fever Ray”

David Sylvian – „Manafon”

Arve Henriksen – „Cartography”

John Surman – „Brewster’s Rooster”

DEKADENT AESTHETIX – „Dekadent Aesthetix” [GoatowaRex]

2010 a fost unul dintre cei mai productivi ani pentru rock-ul / metalul autohton, şi cred că mulţi sunt în asentimentul meu. Am avut parte de un număr mult mai mare de lansări în comparaţie cu anii precedenţi, dar cel mai important e că mai toate au îndeplinit criteriile de calitate, atât sub aspect compoziţional, cât şi al producţiei. Iar duo-ul Dekadent Aesthetix „a deschis balul” ca să zic aşa, deoarece albumul lor de debut omonim a fost lansat chiar în prima zi a anului. Ascultându-l şi reascultându-l, vă pot spune liniştit că anul discografic a început favorabil.

Dekadent Aesthetix practică rock-ul şi metalul avangardist / experimental, cu unele influenţe din muzica electronică şi psihedelică. Aici cuvintele de ordine sunt diversitate şi nonconformism. Aşa cum îi stă bine unui album de acest gen, ne prezintă o paletă largă de compoziţii, de la cele cu o latură black metal mai pronunţată, compuse în perioada de început a trupei şi cu o abordare vocală evident mai agresivă (Incantaţie sau Whore Riflefuck), la cele cu o latură mai rock, aerisite şi meditative, cel mai elocvent exemplu în acest sens fiind piesa Track 0 care ne prezintă un interesant duel vocal masculin-feminin, şi o temă melodioasă de final plină de emoţie. Dar nicio compoziţie nu poate fi încadrată fără echivoc într-un anumit gen muzical, doar vorbim despre un album avangardist, nu-i aşa? Sunt nevoit să remarc şi excelentul riff principal al piesei Suicide Hobby, care îţi va stărui în minte multă vreme după ce îl asculţi. În opinia mea, acesta e un candidat serios la titlul de „rifful anului.” Albumul mai conţine şi o reinterpretare originală a piesei 17 a celor de la Ladytron. Sunetul, masterizat şi mixat de celebrul Dan Swanö, se încadrează pe o coordonată oarecum minimalistă, dar reuşeşte să capteze şi să păstreze intact „spiritul” muzicii.

Aşadar, Dekadent Aesthetix izbuteşte să creeze o simbioză între elementele muzicale aparent disparate pe care le conţine, adică acea „unitate în diversitate” atât de necesară genului abordat. Albumul este recomandat celor care doresc să se lase purtaţi pe aripile nonconformismului muzical şi liric, care caută mereu inovaţia în doza lor zilnică de muzică. Având în vedere potenţialul creativ consistent al trupei, tot ce pot spune e că aştept cu nerăbdare următorul lor pas.

Componenţă Dekadent Aesthetix:

  • Cosmin – voce şi texte
  • Emi – toate instrumentele

Albumul poate fi comandat online de aici.

Link-uri utile: Myspace şi Facebook

Aici puteţi citi şi un interviu cu Dekadent Aesthetix, pe care l-am publicat în luna iunie.

Maria Răducanu – „Ziori” [Tzadik]

Ascultați noul album al Mariei Răducanu, Ziori, cât nu se răcește definitiv anul. Ascultați-l de sărbători, chiar dacă nu-i festiv dincolo de două cântece de Crăciun cuprinse (există, desigur, și un album propriu-zis de colinde al ei, din 2002 – vor zice cunoscătorii), ori ascultați-l pur și simplu în acel moment, acea după-amiază potolită (pe vremuri tulburată doar de pocnetul de pe stradă al petardelor) în care se simte nevoia de ceva frumos și nuanțat pentru o liniște sufletească. Tradiționalul e destul de sonor pentru a trezi pitorescul, sentimente apropiate sau poate doar acel fior fermecător ce te face să tresari la auzul vocii, la o anume cantilenă, la arpegii de corzi crocante, la orice altceva înrudit.

Privind altfel lucrurile, ascultăm probabil cea mai importantă realizare a Mariei Răducanu, consacrată în studioul newyorkez Tzadik. Pasiunea Mariei pentru tradițional a ajuns împărtășită și de marele, deseori excentricul John Zorn, Ziori fiind prezentat în colecția ”Oracles”, care onorează cele mai originale artiste ale lumii. Indiferent însă, Ziori este un album curios de candid și muzical creat într-un lăcaș al compozitorilor moderni, al klezmeraticilor, al experimentelor care, uneori, pot naște ”hâzenii”.

Scurta prezentare a albumului făcută de Tzadik, în eternul mod exuberant, sună astfel: „Possessing one of the most distinctive voices in the world, Maria mixes Romanian dirges with Fado, Rembetika, blues and improvisation in creating a music that is pure, deeply emotional and goes straight to the heart. Joined here by the incredible guitarist Marc Ribot for an intimate duo recital, this is a remarkable CD of doinas that casts a hypnotic spell, and will appeal to lovers of jazz vocals, world music and more.” Ușoara încâlceală în privința stilurilor abordate (fado? rembetika??) nu e bazată totuși pe o impresie total greșită. Substratul muzicii populare e combinat de Maria cu interpretarea melismatică, în bunul gust al improvizației și redării vii și gândită, oarecum în paralel, de chitaristul Marc Ribot (dublat în unele locuri de Nicolai Adi Chiru) prin potențialul muzicii world. În mod fericit, ce se trage din asta nu e derizoriu.

Nu mă simt mai încrezător decât de obicei în a aprecia un album de jazz vocal, cu atât mai mult cu cât conținutul este folcloric. Probabil că strictului meu profesor de folclor nu i-ar plăcea să-i fac un asemenea cadou de Crăciun; în rest însă, esența muzicii merită puțin tratată. Este loc pentru destulă fantezie. Cel mai ușor mă pot repezi la acompaniamentul lui Marc Ribot, unul din puținii artiști din breasla tzadikiană care nu-mi spun nimic. Mă convinge și mai puțin în acest caz, de parcă ar înțelege cel mai puțin specificul muzicii; oricum ciupirile și preluările de melodie sunt în general palide, lude și în prea puține locuri o linie aparte și interesant de urmărit. Câteva piese (În grădină la Ion, Pe deal pe la Cornățel) par compromise, nu neapărat în ton, ci în imagini incompatibil evocate: vocea jelaniei din cămin sau cântecul pastoral duios în acorduri melancolice și prăfuite ale preriei. Maria rămâne în centrul atenției, cântă deosebit, iar în ce privește partea creativă, Anolo, Ianolo e piesa cea mai de efect a albumului, cu o jumătate de măsură adăugată la capătul tuturor strofelor: chioturi poznașe sau ofturi grave ce se sting, de fiecare dată de o altă culoare. Piesa Ziori are și ea cea mai emoționantă lărgire, ceva neconvențional și dureros, sunând a învălurire, angoasă, sfârșenie.

Lipsindu-i puțin pentru a fi un album sclipitor, Ziori este interesant și frumos brodit, o muzică a mai multor tradiții – modul vocal ce ține de jazz, personalizat printr-un idiom rar și prețios – inspirat contopite, încurajator de consonante.

SATANOCHIO – „Paria” [Asiluum Arts]

În prima zi a lunii decembrie, Asiluum Arts a lansat noul single Satanochio, sugestiv intitulat „Paria” şi având un pronunţat caracter socio-politic. Prima piesă – „Revolt” – este o mostră de black metal din punct de vedere muzical, iar din punct de vedere liric, este o diatribă la adresa făţărniciei politicienilor şi a capitalismului sălbatic a cărui primă victimă este bineînţeles omul simplu. „Revolt” beneficiază şi de un videoclip pe măsură, pe care îl puteţi viziona mai jos. A doua piesă – The Grave of Our Hope” – este o reinterpretare instrumentală foarte interesantă a piesei „View from My Grave” de către cvartetul de cameră feminin Green Scent Quartet. Iată o dovadă în plus că există o legătură între muzica metalică şi cea clasică. Sunt convins că va fi placul multor melomani. Ca să rămânem pe tărâmul muzicii clasice, single-ul a fost produs sub bagheta lui Marius Costache, deci calitatea sunetului e garantată. Unde mai punem că grafica a fost realizată de binecunoscutul Costin Chioreanu, unul dintre cei mai creativi artişti grafici din zona metalică.

După ce am ascultat single-ul ăsta, singurul meu regret a fost că nu durează mai mult. Una peste alta, „Paria” este o surpriză plăcută, un produs care nu face decât să îmbogăţească peisajul metalic autohton.

Single-ul poate fi descărcat legal şi gratuit de aici.

SODOM – „In War and Pieces” [SPV]

Sodom este un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru fanii metalelor agresive. Veteranii scenei thrash revin în forţă cu un nou album de studio, lansat de casa de discuri germană SPV luna trecută. In War and Pieces ne propune un thrash tradiţional şi modern în acelaşi timp, surprinzător de melodic şi cu sporadice influenţe heavy metal. Latura sa melodică este foarte bine reprezentată de piese precum God Bless You, The Art of Killing Poetry sau Stryptic Parasite, în vreme ce agresivitatea este reliefată de piese ca Hellfire sau Knarrenheinz. Aceasta din urmă are texte în germană şi este dedicată mascotei trupei cu acelaşi nume, care a apărut pe mai multe coperţi, inclusiv pe cea a faimosului album Agent Orange din 1989. Knarrenheinz face parte din grupul select de mascote thrash precum Vic Rattlehead (Megadeth) sau Mad Butcher (Destruction) cărora le-au fost dedicate piese de-a lungul timpului. Ar mai fi de remarcat două aspecte: refrenele şi solourile. Albumul conţine o serie de refrene memorabile. Aşadar, după ce asculţi piese ca Nothing Counts More Than Blood sau God Bless You, asta ca să amintesc doar două dintre ele, este aproape imposibil să le uiţi tocmai datorită refrenelor „infecţioase” pe care le conţin. Chitaristul Bernemann este în mare formă pe albumul ăsta, şi sunt convins că solourile sale vor face deliciul multor fani. În ceea ce priveşte textele, acestea sunt destul de tipice pentru Sodom, axându-se pe tema războiului.

Una peste alta, In War and Pieces oferă o lecţie de thrash destul de consistentă, asta în ciuda unor scurte momente de déja-vu, beneficiind şi de o producţie mai solidă decât precedentul album. De aceea cred că mulţi fani vor fi încântaţi să îl asculte şi să îl asimileze.

9/10

Link-uri Sodom: Myspace & Facebook

MEDIOCRACY – “Human Progress, Endless Regress” [Asiluum Arts]

La aproape două luni după lansarea fenomenalului album White Walls, casa de discuri Asiluum Arts revine în atenţia publicului cu acest album de debut al trupei bucureştene Mediocracy, un nou produs de calitate, de data asta din aria crust/hardcore/sludge. Aşa cum era de aşteptat de la un asemenea album, muzica este directă şi plină de vitalitate. Dar trupa nu a uitat să scrie şi teme de chitară melodioase pe care le-a inserat la locul potrivit, dând astfel o formă echilibrată muzicii şi scoţând totodată vocea în evidenţă. Agresivitatea vocală a lui Viez este un alt element notabil al albumului, fiind perfect în ton cu muzica. Dacă ar fi să-i compar vocea cu cea a unor vocalişti cunoscuţi, cred că cea mai corectă paralelă ar fi cu Jacob Bannon de la Converge. Textele sunt cât se poate de sincere, au un mesaj social acid, şi sunt puternic ancorate în realitate. Se vede că Viez a pus mult suflet în conceperea, dar şi în interpretarea lor. În ceea ce priveşte producţia, albumul a fost înregistrat „live in studio” cu ajutorul talentatului inginer de sunet Marius Costache. Rezultatul este un sunet evident live, fără trucuri, dar foarte agresiv şi plin de energie, adică în consonanţă cu peisajul sonor. Dacă ar fi să-i fac sunetului o caracterizare în engleză, ar fi „what you hear is what you get.” Coperta este şi ea la cote ridicate, feţele chinuite şi scheletice evocând puternic, în opinia mea, celebrul tablou Strigătul, realizat de pictorul expresionist norvegian Edvard Munch.

Human Progress, Endless Regress” se adresează în primul rând celor deschişi la minte şi fără prejudecăţi muzicale, şi nu este recomandat celor care caută în muzică un refugiu în faţa realităţii. Aşadar, dacă genul ăsta de sonorităţi vă este pe plac, nu ezitaţi să-i daţi o şansă albumului. Descărcaţi-l sau cumpăraţi-l, cum vreţi. În orice caz, ascultaţi-l cu mare atenţie şi aprofundaţi-l… nu veţi regreta.

Albumul poate fi descărcat legal şi gratuit aici.