SINCARNATE – „As I Go Under” [Hatework]


După lansarea EP-ului „On the Procustean Bed” în 2008, trupa bucureşteană Sincarnate revine în atenţie cu primul lor album de studio, lansat sub egida Hatework. De-a lungul ultimilor ani, cei de la Hatework şi-au demonstrat profesionalismul în calitate de promotori, aducând la noi în ţară o pleiadă de nume grele din aria metalului agresiv (Vader, Nile, Marduk, Cannibal Corpse, Suffocation, Immolation, etc.) şi oferind în acelaşi timp unor trupe tinere şi talentate autohtone – inclusiv Sincarnate – şansa de a urca pe scenă alături de acestea şi de a-şi demonstra valoarea. Iată că acum a venit momentul să editeze şi primul full-length al unei trupe româneşti. Punct ochit, punct lovit.

Din punct de vedere muzical, albumul se încadrează în aria death/doom, evidenţiindu-se în primul rând prin complexitate, dar şi sinceritate, deoarece ascultându-l, îţi dai imediat seama că trupa într-adevăr „simte” acest gen şi îl cântă din pasiune. Cu toate că fiecare instrument îşi are locul bine conturat în structura pieselor, cred că rolul principal revine chitarelor şi clapelor, care dau tonul prin intermediul riffurilor, respectiv temelor inspirate şi bine executate. Pe lângă asta, albumul conţine şi scurte părţi de armonică şi sitar, precum şi pasaje din filme, care conferă mai multă personalitate compoziţiilor şi le accentuează mesajul. Aş remarca şi diversitatea vocală de care se bucură „As I Go Under.” Marius foloseşte o gamă destul de variată de voci, de la cele mai guturale şi urlate, la cele melodioase. Pe lângă asta, avem parte şi de o serie de versuri recitate, inspirat inserate pe parcursul albumului. Per ansamblu, atmosfera albumului este una gravă şi apăsătoare, pe alocuri melancolică, ceea ce e de aşteptat de la un album de death/doom, iar textele sunt introspective şi dovedesc maturitate, având în acelaşi timp numeroase trimiteri mitologice şi biblice. În plus,As I Go Under” beneficiază de o producţie solidă şi o prezentare grafică de excepţie, realizată de binecunoscutul Costin Chioreanu. Am decis să nu evidenţiez nicio piesă în mod special, deoarece percep albumul ca pe un concept muzical unitar în cadrul căreia fiecare compoziţie joacă un rol bine definit. În ceea ce priveşte capitolul influenţe, aş putea aminti nume cu rezonanţă din aria death/doom cum ar fi Paradise Lost şi Tiamat din perioada timpurie, My Dying Bride, un pic de Melechesh, sau chiar Heavenwood.

Aşadar, recomand cu căldură albumul tuturor fanilor death/doom. Nu în ultimul rând, vă îndemn să-i acordaţi mai multe audiţii pentru a-l pătrunde şi asimila cum se cuvine, datorită complexităţii muzicii şi a mesajului liric. Iar cu fiecare audiţie, albumul îţi va dezvălui noi aspecte şi înţelesuri.

Link-uri utile:

Sincarnate: Facebook şi Myspace

Hatework

Aici puteţi citi un interviu pe care l-am realizat cu Sincarnate în luna septembrie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s