Blues la început de an


Cum are omul un pic de timp liber pe cap, cum şi începe să scrie aiurea pe bloguri, ca şi cum nu ar avea nimic mai bun de făcut. (Vedeţi, de aia e necesară munca…) Iar cum aburii sărbăutorilor de iarnă încep să-şi piardă încet dar sigur alcoolemia, am decis să-mi încep anul cu o supradoză de blues în pilule bine administrate de Sonny Landreth – artist american de care nici dracul nu a auzit în ţara ţuicii fierte şi a sarmalelor în foi de viţă.

Albume cât se poate de recomandabile ar fi Grant Street (2005), From The Reach (2008), The Road We’re On (2003) sau Prodigal Son (2000), cd-uri care toate navighează pe coordonatele unui country-blues suprasaturat de chitară slide, al cărei sunet electric desemnează o situaţie de fapt şi totodată una metaforică. Cu lecţia lui Elmore James bine învăţată, Sonny Landreth conferă impetuozitate vocală unei tehnici instrumentale ce-i drept cu o ilustră tradiţie în blues, dar care de multe ori rămâne ancorată în structuri armonico-melodice deja arhicunoscute.

În clipul de mai jos veţi vedea, dacă aveţi răbdare până la sfârşit, cum eroul nostru îl scoate pe Eric Clapton cu şuturi în fund, pardon – cu slide-ul –, de pe scenă

pentru ca în următoarele să ne poarte melancolici din Hawaii pînă în India, via Mississippi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s