John Zorn – Mycale: Book Of Angels Vol. 13


Anul muzical John Zorn este în cărţi, dar totul depinde de succesul artistic al celor 12 albume planificate pentru 2010 de către compozitorul american, câte unul menit să apară în fiecare lună. Indiferent dacă va fi sau nu aşa, ştirea rămâne una palpitantă, în special pentru cunoscători. Ambiţia de acum îşi are doza serioasă de dare în spectacol, lipsind poate cel mai mult inter-conceptualitatea (oricât de riscantă, chiar şi pentru un gânditor serialist precum Zorn) dintre cele 12 lucrări. E programat mai degrabă un număr record de lansări discografice, fie continuări ale unor cicluri muzicale cu vechime, fie ţinând de abordări tematice sau conceptuale relativ noi. Iar acest lucru se petrece oricum de mai bine de un deceniu.

Şi primul album lansat (Mycale: Book Of Angels Vol. 13) îşi are partea de ”junk trivia” – cum ar fi extinderea cu adevărat neprevăzută a ciclului (în comparaţie cu cele 12 volume ale proiectului original Masada), întărind convingerea că muzica klezmer nu reprezintă doar o a doua mare orientare muzicală şi componistică pentru John Zorn. Cel mai interesant detaliu trebuie să fie însă abordarea în premieră vocală (albumul fiind prezentat a fi în spirit ”a cappella” desăvârşit) a formei unei muzici care, până acum, a fost supusă numeroaselor interpretări de tip instrumental, atât cât puteau fi încadrate în jazz, experimental, cameral sau klezmer. Şi la scară mai mare, avem aici un exemplu notabil şi rar de Zorn vocal. Nu cred că intenţia acestui proiect vocal poate fi asimilată unor tradiţii precursoare, precum colajul de voci/glasuri, maniera vorbită (memorabilul Spillane sau altele), incantaţiile din orientalul uşor-demonizat New Traditions In East Asian Bars, ocultele studii de la răscrucea dintre anii ’90/’00, sau, ca să epuizez toate exemplele cu cazul cel mai extrem, katharsisul hardcore dat de vocalul lui Mike Patton şi Yamatsuke Eye. Cel puţin prin prezentare, Mycale este sugestiv de promiţător şi greu de omis.

În fond, ce altceva ar atrage mai mult la acest album? Cu siguranţă nu atât noua reuşită de colecţie marca Zorn, cât poate cea mai intimă implicare a sa în conceperea unui album Book Of Angels, şi cu siguranţă nu atât noua porţie de fantezie a cultului şi stilistică klezmeriană contemporană, cât o sensibilă deplasare din sferă. John Brackett încadra klezmerul în tradiţiile aprofundate de Zorn pe baza unui principiu al abordării puţin-abordatului. Aici, aşa cum interpretările instrumentale de pe albumele anterioare reflectaseră nu neapărat ”klezmer-ul de Masada”, ci calităţile artiştilor-invitaţi, muzica vocală de pe Mycale nu ţine nici ea exclusiv de klezmer, ci pare să abordeze o paletă mai bogată. Principiul de mai sus răsare însă, măcar în ce priveşte folclorul cules de Zorn, fiind valabil cel puţin până acolo unde totul alunecă înspre ceva mai lejer, iar performanţa cvartetului se plasează deasupra muzicii şi stilului.

Nu trebuie să ne aşteptăm la ceva original din partea compozitorului. Experienţa muzicală este îndeajuns de plăcută pentru simplul meloman, dar şi cu valenţe îndeajuns de moderate, reduse la stil şi accente vocale, pentru ca iniţiaţii să nu creadă că ascultă ceva deosebit. Oricât de a cappella, nu simt deloc o abundenţă corală de tip clasic, ci o împletire între folk (cu fragmente din Pessoa parcă mai expresive decât altele de provenienţă mult mai esoterică) şi un jazz vocal deloc încărcat. Efectul de studio este auster; totodată, nu ne putem aştepta nici la improvizaţii sau alte prilejuri de evadare din formă. Imitând pentru 4 voci partituri tipic masadiene create de atâtea ori pentru instrumente, muzica are redări structurale, surprinzând individualitatea vocilor (totul pornind mai întotdeauna de la un ritm fundamental pe care înfloreşte melodicitatea solistică) şi succesul unitar al dialogului dintre ele (nu simt armonia decât în refrene, restul ţine de altceva). Uneori astfel de detalii sunt mai discrete, prevalând muzicalitatea, dar nu pot nega că mi-aş fi dorit mai multe asemenea momente.

Artă vocală în formă nemaiauzită din partea lui John Zorn, o nouă şi proaspătă variantă a muzicii de canon Masada, un prim album la fel de proaspăt pentru un nou deceniu în cariera artistului, un album cu stil, o muzică plăcută. Cel puţin una din astea, se reflectă foarte bine în Mycale.

(publicat şi pe muzicadevest.ro)

5 gânduri despre &8222;John Zorn – Mycale: Book Of Angels Vol. 13&8221;

  1. Richard Bach zice:

    Willkommen, biux!

    Încă doua volume vor mai fi lansate anul acesta. Al XIV-lea se va numi „Ipos” si va fi cântat de sextetul „The Dreamers” (Marc Ribot; Jamie Saft; Trevor Dunn; Kenny Wollesen; Cyro Baptista; Joey Baron). Primilor doi le-au revenit deja onoarea, iar Baron = Masada = nuff said.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s