Obituary – „Darkest Day”


În mod normal o titulatură ca Obituary nu ar mai avea nevoie de nici o recomandare (cel puţin pentru fanii genului), însă come back-urile de anul trecut ale multora din trupele rock ce au cunoscut gloria la începutul anilor 90 au lăsat mult de dorit. Preocupat să mă păstrez conectat la pulsul mondial al jazz-ului, Darkes Day mi-a scăpat din vedere, fapt pentru care îmi fac mea culpa în mod public. Darkes Day nu o fi cel mai bun album death metal al tuturor timpurilor, dar e printre cele mai bune din ultima perioadă – atât cât am reuşit eu să ascult – complice excelenta formă a vocalistului John Tardy, secondată de un sunet în acelaşi timp greu şi translucid. Monotonia în care ajunge de multe ori să se complacă genul death este evitată destul de bine aici, graţie solisticilor atent distribuite şi unei construcţii a pieselor ce speculează foarte bine vechea lege a întrebării şi răspunsului. Există destule break-uri şi părţi pur instrumentale, ba chiar şi un anumit groove power metal, ca pe Fields of Pain, sau mici tuşe industrial, ca pe Blood to Give. Fără a întreprinde nimic revoluţionar, Obituary oferă aici exact ceea ce promite – un death metal carnal şi bine închegat. Mie cel puţin mi-au retrezit apetitul.

8 gânduri despre &8222;Obituary – „Darkest Day”&8221;

  1. Mie nu mi-a placut deloc. Mi se pare neinspirat, moale, departe de vremurile bune ale trupei. Si solistica e ca nuca’n perete. Ovcors, chestie de gusturi. Vezi c’a aparut Immolationu’ nou de vo 2 zile si e fix cum tre’, daca vorbim de death metal.

    • sincer mi-e tot mai greu să ascult noi producţii death metal, prefer albumele „clasice”, dar obituary m-au binedispus. nu acelaşi lucru pot spune despre ultimul pestilence de exemplu.
      promit să ascult immolation şi să-mi fac o părere

  2. m3shuggah zice:

    In opinia mea, de cand a venit Ralph Santolla in trupa, muzica celor de Obituary a devenit mai interesanta, albumul „Xecutioner’s Return” fiind mult mai inspirat decat „Frozen in Time.” „Darkest Day” e o continuare logica a precedentului album. Cei carora nu le-a placut „Xecutioner’s Return” probabil ca nu le va place nici albumul acesta.

      • m3shuggah zice:

        A compara „Xecutioner’s Return” cu „Darkest Day” e ca si cum am compara ultimele doua albume Deicide, „The Stench of Redemption” si „‘Till Death Do Us Part,” pe care intamplator canta si Ralph Santolla la chitara. Stilul practicat de acesta e pe placul meu, pentru ca intotdeauna mi-au placut chitaristii cu personalitate. E drept, si predecesorul sau din Obituary, Allen West, are un stil propriu ca si chitarist, insa de-a lungul anilor s-a plafonat din cauza vietii personale foarte agitate (dependenta de alcool). Tot respectul pentru el, deoarece a contribuit mult la creionarea sound-ului Obituary pe albume clasice ca „Slowly We Rot” si „The End Complete.” Totusi, cred ca Santolla e mult peste West ca instrumentist, insa e poate mai putin versatil decat James Murphy.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s