Întunecări luminoase: Dark – Dark


Un album înaintea timpului său, noisy şi avangardist, dar în acelaşi timp hipnotic, melodios şi dens, Dark (CMP Records, 1986) poate fi ascultat la orice oră din zi şi din noapte fără pericolul de a părea nepotrivit sau plictisitor.

Sub titulatura Dark se ascund Mark Nauseef (percuţie, keyboards), Catherine Guard (voce), Leonice Shinneman (percuţie, keyboards) şi Mark London Sims (bas, percuţie, keyboards). Sonorităţile dominate de timbrul natural al instrumentelor de percuţie sunt condimentate de texturile artificiale ale claviaturilor. Ariditatea lor abstractă este irigată de o voce hipnotică, a cărei oaze sonore invită la tot soiul de plăceri interzise. Aproape nimic din sound sau concepţia estetică nu lasă să se întrevadă că acest album a fost înregistrat în anii ’80, în plină epocă pop-fusion. Doar o ureche atentă la detalii poate surprinde micile inflexiuni tipice momentului. În ciuda titulaturii, atmosfera nu este unilaterală sau monotonă. Avem parte atât de întunecări şi asprimi atonale, cât şi de luminozităţi inteligent asezonate melodic.

Piesa definitorie a albumului este Republic of Darkness. Claviaturile aştern diligente straturi subţiri iar vocea, eliberată de exigenţe semantice, îşi revendică statutul de instrument pur. Bucata nu este lipsită de certe calităţi cinematice, complice atmosfera leneşă, al cărei tors de pisică neagră seduce mai mult decât persuadează urechea.

Larga varietate a instrumentelor de percuţie aduce permanent în prim-plan culori inedite. Pe alocuri se atinge o eleganţă aproape „clasică”. Însă chitara bas este suficient de funky pentru a produce o infuzie de sănătate şi a deturna balansul cu o binevenită doză de umor, ca în piesa The Spectator. Muzicalitatea statică este explorată cât se poate de reuşit pe bucata Even Darker. Vocea, chitara bas şi tabla se înscriu într-un dialog hipnotic şi seducător pe un fundal asigurat de claviaturi somnolente, a căror frisoane bruşte produc adevărate reverii cromatice. Covorul acesta oriental îşi continuă călătoria şi pe Happy Days/Hate/Tatum, compoziţie pe durata căreia tensiunea dintre consonanţe şi disonanţe se rezolvată natural, într-o yoga a sunetului şi ritmului. King Krad şi Brenner sunt amândouă mici bijuterii de expresivitate percuţionistă şi concizie componistică.

Bunul gust îi împiedică pe Mark Nauseef &co. să producă un album de instrument, pe tipicul fusion, adică plin de virtuozităţi şi lipsit de muzicalitate. Într-o componenţă uşor schimbată, Dark vor recidiva după doi ani, cu Tamna Voda, însă aceasta este o altă poveste pentru cititorii cu bun gust.

Discografie suplimentară:

  • Mark Nauseef – Wun-Wun (1984)
  • Mark Nauseef; Kudsi Erguner; Markus Stockhausen – Gazing Point (1993)
  • Mark Nauseef – With Space in Mind (Solo Percussion) (1994)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s