Recomandările lunii februarie


58 de gânduri despre &8222;Recomandările lunii februarie&8221;

  1. Ihsahn – intreg albumul After pe care am reusit sa il ascult doar ieri (1 feb) si care m-a lasat perplexa. De la metal la jazz (saxofonul!) la progresiv rock. Compozitie si executie exceptionale. Prima piesa:

  2. New Liberation Music Orchestra, cu Charlie Haden şi Carla Bley. E tot filmul pe Youtube. Sunt melodii cunoscute într-o interpretare cu totul deosebită.

    • Eu recomand ceva mai vechiuţ, din 2001. James, cu albumul Pleased To Meet You. Am făcut şi eu cunoştinţă cu el relativ recent, dar cu fiecare ascultare îmi place tot mai mult. Rock fără pretenţii cu (brit)pop pe ici-colo. Foarte frumos. Plus, are una din cele mai faine coperte cu chipuri ever. Nu o sa dau ca sample Getting Away With It, pentru ca probabil o ştie toată lumea. Altă preferată a mea, Give It Away

  3. dana zice:

    Imi place aici, sint eu mai noua si nu ma cunoaste lumea, dar n-am venit cu mina goala..🙂
    „Historicity” al lui Vijay Iyer, in formula de trio- cu Stephan Crump la bas si Marcus Gilmore la tobe- e unul dintre cele mai bune albume scoase pe piata in 2009, dupa parerea mea. Strongly recommended.

  4. dana zice:

    mersi! de emotie am perturbat literele.. daca a mai fost la recomandari, mi se iarta, ca sint „nou-angajata” ..:D

  5. dana zice:

    revin: pe last.fm la pagina lui Vijay Iyer se poate asculta tot albumul (asta ca tot spuneam eu in comentariul la articolul despre caile jazzului ca muzicienii de jazz dau mai greu pe gratis ceva)

  6. Richard Bach zice:

    Sună bine nu numai acest Vijay Iyer, ci Vijay Iyer în general. Preferatul meu e ”Reimagining” din 2005.

    • dana zice:

      E in vizor discul asta de cind l-am vazut pe Metheny povestind despre el (la el pe site) si i-am citit pe fata entuziasmul. Am o promisiune ca il voi avea original🙂

  7. Lanternativa zice:

    Herbst 9 si Inade au sustinut de curand un live @ Phobos-Festival 2009 (SOPHIEN-KIRCHE/Wuppertal). Absolut bestial!

  8. Chiar daca intra la categoria oldies but goldies – desi nu are nici o legatura cu conceputl respectiv, atat de des uzitat – recomand cu caldura Genesis Lamb Liesd down on Broadway (1974). Probabil ii cunoasteti, probabil i-ati ascultat deja, probabil sunteti satui de ei. Still – cum spun si cei de la Led Zepp – the song remains the same🙂 Auditie faina

  9. Lanternativa zice:

    my little airport au scos album nou anul trecut:

    Poetics Something Between Montparnasse And Mongkok

    Un video weird, dar albumul e super cute!

  10. dana zice:

    Ce ciudat, am citit ceva review-uri despre „Scratch my back”- albumul de coveruri al lui Peter Gabriel, si mi se par aproape toate „intepenite” rau de tot, daca ma pot exprima asa, si iata ca pot. Eu cred ca la cei 60 de ani ai sai Peter Gabriel (si la cei peste 40 de cind se exprima in domeniul muzical)nu si-a propus sa demonstreze cuiva valoarea cu albumul asta, nici sa impresioneze vreun nou segment de auditoriu -nici sa sparga capul nimanui prin nu stiu ce formula experimentalista care sa ii ilustreze cautarile artistice din aceasta noua etapa bla-bla. Daca pastra piesele astea pentru concerte (desi orchestratia pune niste conditii, dupa cum am vazut) ar fi fost ok pentru critica de profil, dar sa le puna pe un disc..asta trebuie neaparat subliniat cu rosu, si cu doua linii chiar, ca sa nu mai faca altadata.
    Trecind peste asta, in ansamblu albumul mi s-a parut kinda dark & somehow creepy, (poate ora inaintata si ploaia de afara sa fi avut un rol aici) si in acelasi timp foarte intim, starea asta venind dintr-o zona unde nu prea se intra usor si nu-ti prea pasa daca o „prind” toti cei care incearca s-o faca. O pui pe un suport sa iti amintesti de tine, nu ca sa zdruncini in mod inefabil auditoriul. Or maybe it’s just my imagination speaking here..

  11. Si pentru ca s-a facut si o recenzie Peter Gabriel, iar eu propusesem un album Genesis – ca sa raman in acelasi ton – iata un proiect solo Steve Hackett: Wild Orchids 2006

  12. O ultima recomandare in aceasta luna: School of Emotional Engineering. Albumul cu acelasi nume aparut in 2004. Iata si un teaser
    [url]http://www.youtube.com/watch?v=FGmN_RM7uIs[/url]
    Un Post rock-alternativ ambiental de atmosfera dark si violenta pe alocuri. Link la cerere (flac)

  13. O ultima recomandare pentru februarie daca imi permiteti: School of Emotional Engineering. Albumul cu acelasi titlu aparut in 2004. Un post rock-alternativ de ambianta dark, violenta pe alocuri, dar foarte faina. La cerere link (FLAC)
    Teaser:

  14. dana zice:

    Ari Hoenig – albumul este „Inversation”, mai vechi (2007)- cu Jean-Michel Pilc- pian si Johannes Weidenmueller- bass (si un pic de sax -Will Vinson si Jacques Schwarz-Bart)

    un album excelent

  15. Aereogramme, albumul A Story In White [2001] în mod special. O trupă britanică [din Glasgow] foarte underrated: combinaţie excelentă de post-rock cu alternative şi cu ceva urme de metal, prog, sludge şi alte cele.
    Preferata mea pe moment (deşi e pusă pe ceva imagini live, e varianta de album):

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s