Jazz-rock around the clock


[a se citi cum grano salis, în speranţa că vă va scoate din inerţia pe care o simt instalată mai nou pe blog]

Dimineaţa

Înainte de ora 8, John Taylor Roslyn, pentru o trezire fără surprize neplăcute. Se va continua imediat cu blues-ul delicios ca un castravete murat al lui Howlin Wolf, pentru punerea energiilor în mişcare şi injectarea dozei necesare de bună dispoziţie.

După ora 10, în loc de a doua cafea, Herbie Hancock cu Headhunters – un album scurt dar energic şi pozitiv. Apoi pînă spre amiază se pot încerca – cu măsură – câteva experimente sonore: John McLaughlin Que Allegria, Michel Portal Turbulence şi Amon Tobin Permutations. Iar dacă vă consideraţi un spirit aventuros, atunci Miles Davis cu Dark Magus vă va veni de hac în doi timpi şi trei mişcări abstracte şi iconoclaste.

La amiază

Pe la ora 12 se impune muzica solară a lui JJ Cale, iar apoi un plonjon necesar în hiturile pop ale adolescenţei. Dacă nu le aveţi pe hard serviciul youtube vă stă întotdeauna la dispoziţie. În funcţie de grupa de vârstă veţi asculta Dr. Alban, Savoy, Phoenix (exclusiv cu Moni Bordeianu), Michael Jackson, Abba, Elvis Presley sau Trei culori. Dacă nu ştiţi la ce se referă titlul ăsta atunci cu siguranţă hiturile adolescenţei voastre au fost compuse de Marius Moga. Dacă ştiţi atunci Horia Moculescu este tartorul copilărie voastre – vade retro! (la propriu).

După amiaza

În jurul orei 16 este nevoie de exorcizarea stresului acumulat de-a lungul zilei (şeful, muncitorii cu bormaşina lor diabolică, secretara ce nu mai tace din gură, bloggerii plini de ifose) aşa că e bine să aveţi tot timpul la voi unul din albumele Sepultura (preferabil Arise sau Beneath the Remains) Obituary (Slowly We Rot e ideal) sau Pantera (de la Cowboys From Hell încoace). Iar dacă doriţi o muzică energică şi cu arome etno, dar nu vreţi să treceţi drept manelişti, orice album Gogol Bordello vă va satisface rapid nevoile cathartice.

Seara

Odată cu lăsarea serii intră în scenă numele grele ale jazzului mondial:John Coltrane, Miles Davis, Archie Shepp, Sonny Rollins, Thelonius Monk. Se poate deschide lejer cu A Kind of Blue şi se poate continua cu duetul Coltrane – Ellington. Sonny Rollins cu The Bridge ar trebui să fie unul din punctele culiminante ale serii, urmat apoi de un Thelonious Monk solo. Înainte de duetul Archie Shepp – Dollar Brand din 1978 (reeditat pe cd în 1993) parcă s-ar impune un E.S.T. mai puţin iconoclastic (deci exclus Leucocyte).

Tîrziu în noapte, chiar înainte de culcare, Nils Petter Molvaer cu Hamada va face ca somnul să se instaleze firesc şi fără probleme, la invitaţia de nerefuzat a trompetei asezonate electronic. Iar dacă asta nu funcţionează, atunci un Erik Satie minimalist (că e la modă) nu va da greş, garantat!

6 gânduri despre &8222;Jazz-rock around the clock&8221;

  1. Perfect de acord. As recomanda insa pentru refulare si niste Manowar (bun pentru alungarea acelor muncitori cu bormasini sau pentru reducerea la tacere a secretarei guralive, cu conditia ca nivelul decibelilor sa depaseasca nivelul surselor mai sus mentionate). Cat despre plonjon in adolescemta… hmmm… prefer sa ma abtin😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s