Molvaer înainte de Molvaer (1)


masquaCu toţii îi cunoaştem sunetul suprasaturat de electroni, îi degustăm frazarea austeră şi ne lăsăm purtaţi în călătorii imaginare pe deasupra banchizelor tot mai ameninţate de încălzirea globală, însă cum a ajuns trompetisul norvegian să-şi construiască sound-ul caracteristic? Întrebare ce ne duce înapoi în timp, în ani 80, la albumele înregistrate sub titulatura Masqualero, împreună cu Arild Andersen contrabas, Jon Christensen, tobe, Tore Brunborg, saxofoane, Frode Alnæs, chitară, Jon Balke, pian electric, acustic şi sintetizator.

De ce este nevoie de această excursie imaginară în timp? Pentru că, lipsită de aportul efectelor electronice, trompeta lui Molvaer îşi dezvăluie mai uşor secretele. De pildă, pe Bande a Part (1986) suflul trompetei este cel deja familiar, dar în spatele lui se pot distinge două rspiraţii distincte: Miles Davis şi Don Cherry. Dacă influenţa celui dintâi nu surprinde astăzi, prezenţa discretă a celui de-al doilea este una care pune într-o nouă lumină expozeurile iconoclaste de acum ale norvegianului. Muzica albumului este plăcută la ascultare şi aproape luminoasă, datorită claviaturilor şi a compoziţiilor calde, relaxante (sic!).

Aero (1987) este un album care sună surprinzător de proaspăt azi, dacă luăm în calcul sound-ul standard al anilor 80, colmatat până la refuz de un post-fusion disco şi greţos. Claviaturile lui Balke lasă locul chitarei lui Alnaes, de certă inspiraţie rypdaliană, care în unele momente dă semne de originalitate şi în general este potrivită în context. În acest spaţiu muzical uşor schimbat, Molvaer se mişcă pe coordonatele unui jazz inspirat, atractiv, însă ferit de comercialism. Sunetul său respectă întru totul calapodul albumului anterior.

Re-Enter (1990) închide cu succes ciclul Masqualero, într-o formulă de cvartet, de această dată lipsind aportul chitarei. Deşi teoretic o formulă mult mai deschisă la experimente, înregistrările sunt mai aproape de muzica lui Miles Davis din perioada anilor 60 şi de producţiile tipice lui Garbarek. Aici, Molvaer îşi explorează posibilităţile coloristice (atenţie la bucata Find Another Animal) la adăpostul unei formule ritmice de nota 10. Albumul este în general lent, aproape ca un cântec de leagăn pentru balenele rebegite de frig. Virtuozitatea nu-şi are loc aici, pentru că ar fi inutilă şi păguboasă, însă aceasta nu înseamnă că trompeta este lipsită de locvacitate.

7 gânduri despre &8222;Molvaer înainte de Molvaer (1)&8221;

  1. Richard Bach zice:

    nice!

    Eu unul plănuiam (sau încă plănuiesc) să recenzez ceva din Molvaer-ul aniilor recenti (cum ar fi Hamada).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s