Elend – Winds Devouring Men


Elend-WindsDevouringMen

Elend şi-a început activitatea ca grup experimental în 1993, fără să aibă pretenţia vreunui succes de piaţă. În primul rând din cauza stilului, prea puţin comercial, chiar daca încadrabil într-o nişă cu mare priză la adolescenţi: un gothic atmosferic ornamentat cu urlete bine dozate, melodios şi odios în acelaşi timp. Oricum, nu e de lepădat niciun minut din această primă trilogie, greşit înţeleasă după părerea mea. Nu are nimic de a face cu satanismul şi nici cu  fetele şi băieţii îmbrăcaţi în negru, care citesc Cioran şi poartă pentagrame la gât.

Colaborarea foarte bună a celor doi muzicieni (Alexandre Iskandar, violonist francez  şi Renaud Tschirner, compozitor austriac ) va face din Elend un arhetip pentru ceea ce înseamnă de fapt neoclassical. Nu îmi aduc aminte să fi ascultat ceva asemanător.

Creaţia lor se împarte în două cicluri foarte neasemănătoare, distincte ca stil, structură şi mesaj. Între 1994 şi 1998, Elend elaborează primul ciclu, care conţine trei albume, sub denumirea de Officium Tenebrarum ( Leçons de Tenebres – 1994, Les Tenebres du Dehors – 1996, The Umbersun – 1998) la care se adugă o variantă a materialului din 1996, numită Wheeping Nights, din care au fost scoase les hurlements şi în care au fost adăugate două piese noi. Al doilea ciclu, de asemenea o trilogie (Winds Devouring Men – 2003, Sunwar The Dead – 2004, A World in Their Screams – 2007), se traduce printr-o diminuare a rolului sintetizatoarelor, printr-un pas înainte făcut spre muzica atonală, oarecum minimalistă, cu accente camerale, reci. Pe scurt, trilogia Winds Cycle e marca unei sonorităţi unitare, calculate şi foarte originale în mesaj. Versurile aparţin unei elite din care fac parte Eschil, Sofocle, Macrobius, Hesiod, Rimbaud, Elliot.

Primul album al celei de-a doua trilogii, Winds Devouring Men, face obiectul acestei scurte cronici. A ieşit la trei case de producţie: Holy Records (labelul-tată), Profecy Records (labelul-mamă) şi la Goimusic (why not?). În 60 de minute şi 20 de secunde, cei care se ascund sub numele Elend fac o demonstraţie simplă: sunt cei mai buni. De la industrial landscape la noise şi de la symphonic goth la darkwave, acoperă tot ce se poate în doar 10 piese. Albumul trebuie înţeles unitar. Piesele formează un întreg foarte bine închegat. Există pauze între piese, dar fiecare o continuă pe cealaltă. Prima compoziţie este un prolog în care se găsesc motive din toate bucăţile ce îi vor urma. Cu ajutorul lui Sebastien Roland (mentorul de la Eros Necropsique) şi al sopranei Nathalie Barbary, artiştii de la Elend fac trecerea de la senzaţia de sufocare de la precedentul The Umbersun către devastarea totală din ulteriorul Sunwar The Dead. Oare ce aş putea să mai adaug? Nimic. Ascultaţi-l.

11 gânduri despre &8222;Elend – Winds Devouring Men&8221;

  1. Lanternativa zice:

    Ieeeee, Mario a iesit la iveala. Negru de suparare. Clar! Copaci rupti, zgomote de razboaie etc.

    Ce pacat de filmuletele astea de pe YT strica tot farmecul pieselor… Multe sunt penibile de’a dreptul😦

    Muzicieni profesionisti si intelectuali rafinati… Imi pare rau ca nu mai ascult Elend😦

    Mai putin cunoscuti (?), dar tot din (aproape) aceeasi arie:

    # Haggard

    # Die Verbannten Kinder Evas

    # Einstuerzende Neubauten

    # Autumn Tears

    # Tristania

    # Dargaard

  2. ora25 zice:

    mario dragă, parc-ai scris un referat. did you?

    vă rog legaţi-mă la gură şi aruncaţi-mi tastatura în abis!

    nu vreau să dezvolt, mi-e frică să-mi descleştez impresiile. multele impresii. mario, îţi ţin pumnii de-acolo de unde nu ţi-i mai ţine alex.

  3. Lanternativa zice:

    Ce-mi place la MM este ca cititorii se agata nu numai de muzica in sine, ci si de modul in care aceasta (respectiv un album) este prezentata. Si cred ca acest lucru este unul foarte bun.

    Asadar, nu vad de ce sa nu spunem ce „ne doare” referitor la o recenzie care are o introducere prea mare – ce contine si niste generalizari penibile gen tineri cu negru etc… – si care, aproape de final, explodeaza in incredibila afirmatie „sunt cei mai buni”. Hei…?! Pai sunt daca nu iti aduci aminte să fi ascultat ceva asemanător… De aceea am pus mai sus cateva nume. Ascultandu-le, Elend (Mizerie) nu va mai fi cea mai buna formatie din acest camp.

    Sincer, pana sa termin de citit m-am uitat de vreo 3 ori la titlul recenziei pentru a tine minte la ce album te referi exact.

    „printr-un pas înainte făcut spre muzica atonală, oarecum minimalistă, cu accente camerale, reci” – aici m-ai pierdut cu totul😀

    In plus, prea multe influente wikipedia preluate necritic!

    Draga Mario, cu tot respectul!

    P.S. As dori sa intreb (asta pentru ca nu avem o sectiune unde putem discuta despre „orice”): se pot face recenzii la OST-uri sau label-uri? Stiu, suna ciudat: cum adica sa faci o recenzie la un label?! Suna, dar nu este.

  4. MB zice:

    @ Richard Bach……mulţumescu-ţi.

    @ Ora25……..seamănă cu un nenorocit de referat, într-adevăr. Accept orice fel de critici constructive, te rog să nu te sfieşti.

    @ Lanternativa…….Am vrut neapărat să fac o introducere la trupă, mai mult decât la album. Chestia cu tinerii îmbrăcaţi în negru care ascultă chestii dintr-astea e ridicolă într-adevăr, aici ai mare dreptate. Eu chiar cred că-s cei mai buni din domeniu. Am ascultat şi trupele pe care le-ai menţionat, complet. Şi multe altele (Epiclore, Fabio Montorzi, Grabesmond, etc, etc), dar Elend rămân nr 1.Tristania, Haggard sau Autumn Tears nici nu cred că se apropie…
    Din Wikipedia nu am luat nimic, eu nu prea mai folosesc Wikipedia. Detalii se pot găsi la sursă : http://www.elendmusic.org, http://www.ensembleorphique.org
    Îţi mulţumesc tare mult pentru comentariu. Îmi dau seama că trebuia să mă axez pe album şi nu pe grup. Şi Alex îmi zisese…

  5. ora25 zice:

    Nu-nu, astăzi chiar mi-am promis să fiu sfioasă, vreau să văd dacă reuşesc. Sorry. Promit că la următoarea recenzie de-a ta o să fiu mai participativă.🙂

  6. cîteodată e bine să te axezi şi pe trupă. eu habar nu aveam de ei, dar e adevărat că mă şi cam feresc de gothic (ca dracul de tămâie.

    piesa pusă de exemplu sonor sună bine. vocea seamănă parţial cu dead can dance. voi săpa după ei să-mi fac şi o idee şi mai clară.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s