amiina – Kurr (2007)

Pentru cei care nu ştiu, amiina e numele cvartetului de coarde care i-a însoţit în turnee pe cei de la Sigur Ros, participând şi la înregistrările lor de studio, pe () şi Takk. Cele patru islandeze (Hildur Ársælsdóttir, Edda Rún Ólafsdóttir, Maria Huld Markan Sigfúsdóttir şi Sólrún Sumarliðadóttir) au făcut în 2004 pasul magic spre o carieră solo de succes. Succes de underground, desigur. Acum, albumul. Singurul punct înşelător e imaginea de pe copertă: nu tricotatul e punctul forte al celor patru. Prezenţa educaţiei clasice se ghiceşte în simţul măsurii, în compoziţiile inteligente mai degrabă decât intuitive. Balansul minunat gradat al compoziţiilor şi producţia impecabilă sunt o bucurie. Printre instrumentele lor preferate se numără sintetizatorul, chitara, harpa celtică, armoniumul, glockenspiel, violoncelul, vioara, viola, kalimba, mandolina şi tot felul de clopoţei. Aceasta e o parte din etichetele aplicate muzicii lor: post-rock, ambient, minimalist, contemporary classical.

Albumul Kurr (2007), singurul lor LP, e o mică, preţioasă capodoperă. M-am îndrăgostit de el de la primele sunete, în care se simte, fără dubiu, vâna nordică. Pentru mine, e muzica unor păpuşi sensibile, bolnave de fragilitate, care au ales să se tratează singure prin meloterapie. Câteodată, te pot vindeca şi pe tine de lipsa de melancolie. Sonorităţile sunt sobre, austere şi emoţionante. Se poate întâmpla ca în timpul audiţiei să-ţi doreşti să te întinzi pe jos, să te scufunzi prin podea sau doar să te topeşti. Când vorbesc, au cele mai delicioase voci cu putinţă. Când cântă, te poartă în locuri inedite şi imaginare. Episodic, frânturi din piesele lor mi-au evocat următoarele: scene emoţionante din copilărie – care nu s-au petrecut, de fapt, niciodată; prezenţa unor prieteni dragi, dar fictivi; venirea circului în oraş; imagini cu cerul pustiu şi cu pădurea norvegiană; sentimentul acut al morţii; sentimentul acut de viaţă. Nu se recomandă celor care se grăbesc la serviciu, întâlnire sau meci – în general celor care se grăbesc.